Cealalta fata a Ralucai!
S-a nascut, a copilarit si a invatat in Iasi. In prezent este studenta in ultimul an la Departamentul de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii. De mica a avut inclinatii artistice si sportive: a facut balet 3 ani, dans modern 1 an, 8 ani de handbal, iar in clasa a VII-a a participat cu 4 lucrari la o expozitie de design vestimentar. In urmatoarele minute vom afla mai multe despre nimeni alta decat Raluca Codru.
Reporter: Ai avut o viata activa de mica. Cum reusesti sa tii mereu pasul?
Raluca Codru: Intr-adevar, cand eram mica aveam impresia ca sunt mereu in miscare. Mi se parea ca nu ma mai opresc. Am inceput baletul la 5 ani, pe vremea cand eram la gradinita. Aveam antrenamente de 3 ori pe sptamana cate 4-5 ore. Tin minte ca erau destul de grele, dar satisfactia de la reprezentari era mai mare decat orice durere. Imi placea sa fiu aplaudata si sa mi se aduca flori. Cand am intrat la scoala mi-a fost tot mai greu sa tin pasul cu orele de antrenament si la sfarsitul clasei intai am renuntat la balet. Cu mare durere in suflet. Dar am inceput dansul, dans modern. Din pacate am renuntat si la acesta dupa un an. Erau trei antrenamente pe saptamana a cate 4 ore. Antrenamentele ma oboseau foarte mult.
R: Citesc in privirea ta o umbra de regret..de la ce sa fie oare?
R.C.: M-am despartit cu greu si de balet si de dans. Si-acum imi lipsesc. Nu stiu sigur daca as mai putea sa ma apuc de balet, pentru ca iti trebuie o conditie fizica foarte buna si o anume greutate, dar de dans cu siguranta m-as reapuca daca s-ar ivi vreo ocazie. Au urmat opt ani de handbal, un an la sala sporturilor, iar urmatorii sapte la echipa liceului. Tin minte ca antrenor era dl. Lupan. EL ma selectase sa vin la Polivalenta. Nu va imaginati ce bucuroasa am fost si apropo tot 3 antrenamente pe saptamana erau a cate 4 ore. M-am lasat si de handbalul de performanta, acum din lipsa de fonduri. Era costisitor..bani de echipamente, bani de deplasari, chiar si bani de bilete de tramvai ca antrenametele incepeau la ora 8 dimineata. A fost frumos. Daca as regreta ceva acum..ar fi faptul ca n-am facut in fiecare an cate ceva. Daca tot am inceput atatea sporturi frumoase si n-am continuat niciunul, macar trebuia sa incerc mai multe :)
R: Si desenul..este o pasiune ascunsa?
R.C.: Nu, n-as putea spune ca sunt pasionata de desen, pentru ca nu m-a inzestrat Dumnezeu cu asa o pasiune. Sunt pasionata de designul vestimentar. Iar in clasa a VII-a 4 dintre creatiile mele au fost inramate si expuse pe 1 martie la Bojdeuca lui Creanga, alaturi de alte inca 16 creatii. Iar din martie pana in iunie au fost expuse pe holurile scolii. Apropo si Geanina Sopron a avut atunci cateva lucrari expuse :D
N-am stiut cu ce se mananca jurnalismul
R: Balet, dans, design, handbal…nimic nu prevestea o cariera jurnalistica…si totusi…
R.C.: N-am stat sa ma gandesc foarte mult. Stiam ca voi da la Jurnalism de cand aveam 4-5 ani. La gradinita imi placea sa prezint orice era de prezentat, in gimnaziu imi placea sa prezint serbarile de iarna, la tara cand mergeam, la bunici, imi placea sa le prezint stirile pe care le citeam din ziar bineinteles. N-am stiut cu ce se mananca jurnalismul, dar m-am lasat purtata de un vis. Nu regrat ca am facut 3 ani de jurnalism, insa regret ca ca nu s-a facut mai multa practica in fuctie de specialitati: radio, presa scrisa, tv, online, pr.
R: Sa inteleg ca vei continua in aceeasi directie..jurnalism?
R.C.: Mi-as dori sa continuu in aceeasi directie, dar inca nu stiu care-mi va fi destinul peste doua luni…acum sunt putin confuza si dezamagita…
R: Dezamagita, de ce?
R.C.: In primul rand de sistem. Nu pot sa concep cum gandesc mai marii tarii pentru noi - care, cica, am fi viitorul tarii. Care viitor, fratilor? Ca il tine pe tata pana la 65 de ani, in loc sa-l lase sa se pesioneze la 60..sa faca loc si la altul…Oamenii acestia, la 65 de ani, nu mai dau randament, ii stoarce de puteri, sa moare drecu dupa 3-5 ani de la pensionare sa nu mai dea statul bani. Sau si mai rau sa moara pana la 65. Groaznic..Infiorator…Dar noi Traim Bine!
R: In conditiile astea, ce-ai de gand sa faci in viitorul apropiat?
R.C.: Cu regret in suflet, spun Nu Stiu. Pana saptamana trecuta eram ferm convinsa ca voi urma un master. Ieri am vorbit cu mama la telefon si mi-a spus ca nu are bani sa ma sustina la master, daca intru la taxa. Acum viitorul meu este atarnat de un fir de noroc…daca intru la buget voi continua studiile, daca intra la taxa…e inca discutabil. Sper intr-un final sa fie bine.
R: Pana acum am vorbit doar despre viata ta profesionala, spune-ne ceva si despre viata ta personala. Esti implicata intr-o relatie sau esti singura?
R.C.: Da, sunt implicata intr-o relatie. Nu avem foarte mult timp, dar ne intelegem foarte bine.
Era colg de apartament cu colegul meu
R: Cum v-ati cunoscut? E coleg cu tine?
R.C.: Aaaa..nu:)):)) Nu e coleg cu mine. N-as putea sa am o relatie cu vreun coleg. Lucrurile ar fi prea complicate, iar eu prefer lucrurile simple. Pe el l-am cunoscut in luna septembrie, mai exact pe 24. Un coleg m-a invitat in oras, iar el era colg de apartament cu colegul meu. Nimic special, nimic interesant. Nu ne-am mai vazut deloc pana la sfarsitul lui octombrie, cand acelasi coleg a dat un show la el acasa. Si normal ne-am intalnit acolo. Toata noaptea n-am dansat decat o singura data, iar spre dimineata cand totul era spre sfarsit am inceput si noi sa vorbim cate ceva. Ce studii are, unde lucreaza, cu ce se ocupa si bla bla bla. Iarasi nimic interesant. Cand aveam ore de la 8 colegul meu ma suna si ma intreaba daca nu merg cu ei cu masina si-am mers de cateva ori. Ne ducea cu masina pana in centru, acolo e sediul firmei unde lucreaza. In noiembrie ne-am mai vazut de cateva ori cand ne intalneam la colegul meu sa facem proiectele la Haza si la Stoica si Berneaga. La inceputul lui decembrie acelasi coleg m-a sunat si m-a intrebat daca nu vreau sa ies in club cu ei. Ba de fapt nu m-a intrebat..mi-a zis cam asa. “Colegul meu: Esti acasa? Eu:Da. De ce? Colegul meu: In jumatate de ora sa fii gata ca trecem sa te luam, mergem in club. Eu: Bai, esti nebun, n-am bani. Am vreo 20-30 de lei. Colegul meu:Esti cu capu’? Ti-am zis eu sa-ti iei bani?” Am facut un tur al cluburilor din Iasi: Master, The best (fostul Canabis), Skye si Pub 25. Colegul meu ar mai fi vrut sa mearga si la un after hour, dar pe-atunci nu stia unde se tin astfel de petreceri:)) Si cat a cautat el un club cu after hour eu l-am convis pe colegul lui sa ne intoarcem acasa:D
Ai mai multe satisfactii cand esti implinit si personal si profesional
R: Daca ar fi sa alegi intre viata personala si cea profesionala, ce ai alege?
R.C.: Grea alegere. Nu cred ca as putea sa aleg in acest moment. Cred ca as incerca sa imbin viata profesionala cu cea personala. Cred ca ai mai multe satisfactii cand esti implinit si personal si profesional. Cred ca e foarte importanta sustinrea partenerului de viata pentru a reusi sa excelezi profesional.
R: Ce urasti cel mai mult in viata?
R.C.: Minciuna si ipocrizia. Mi-a placut mereu sa spun lucrurilor pe nume, cu riscul de a-mi crea antipatii. Poate acesta este si un defect al meu, ca spun lucrurilor pe nume, fara menajamente. De cele mai multe ori adevarul doare, dar eu prefer sa-l spun mereu.
Trebuia sa ai un bagaj consistent de principii sa nu cazi prada tentatiei
R: Te vad foarte hotarata si curajoasa, unii ar putea spune ca ai tupeu. Ai pe cineva in spate?
R.C.: As putea spune ca e o lectie a strazii. Am crescut si am copilarit numai printre baieti de cartier. Noi fetele eram mai putine, ei erau mai multi. Noi invatam la licee teoretice, ei la licee industriale. Ei tineau la noi ca eram finute si educate. Se bateau pentru noi, iarna veneau si ne luam de la scoala sa nu primim “mozoale”, daca aveam probleme cu alti colegi se bagau pentru noi. Era o gasca destul de frumoasa. Ne distram la petreceri. Pe atunci petrecerile se faceam acasa la unul dintre noi, in prezenta parintilor, chiar daca se fuma si se beea.Toate bune si frumoase, pana cand baietii s-au apucat de prostii…de furat, de drogat, de baut in exces. Iar noi fetele asistam la toate transformarile lor. O parte dintre fete le-au urmat exemplul, o parte nu. Oricum anturajul era din ce in ce mai nociv, trebuia sa ai un bagaj consistent de principii sa nu cazi prada tentatiei. Acum niciunul dintre ei nu mai este in tara. Toti sunt plecati in Italia si Grecia. O parte din ei s-au potolit, urmeaza sa se casatoreasca, o parte din ei sunt dupa gratii pentru diverse infractiuni. Aceste lucruri nu m-au influentat cu nimic negativ, din contra, m-au maturizat. Daca ar fi sa dau timpul inapoi as vrea sa-i mai cunosc odata si sa stau in preajma lor.
R: Regreti ceva din ceea ce-ai facut pana acum?
R.C.: Nu regret nimic din ce-am facut pana acum, regret ca nu am facut mai mult, pentru ca potential am.
R: Care ar fi 3 calitati care te-ar recomanda?
R.C.: Perseverenta, punctualitate, fidelitate.
